Ultimul drum cu 141 in 2 acte

E posibil ca azi sa fi fost ultima zi in care sa vin acasa de la servici cu 141.
Maine imi ridic noua masina de la dealer. Apropo, si numerele rosii se platesc. 99RON. Asta e spaga lui.

Actul I.
Fata din 141
10:30 PM. Astept autobuzul si fix in statie observ parcata o masina identica cu cea in a carei posesie voi intra maine.
Ma gandesc ca e un semn.

Vine 141, ma sui si iau un loc. In dreapta mea se aseaza o tipa. Ma izbeste felul in care miroase. As recunoaste mirosul asta oriunde: Addict, CD. Intorc privirea si o analizez: O esarfa verde aruncata peste umeri, o geanta galbena mare si pantofi galbeni cu toc. Bruneta cu ochii mari, caprui.
Ce a urmat m-a uimit. A bagat mana in geanta si a scos o carte.

Freud, Introducere în psihanaliza

Are semn in carte, deschide si incepe lectura.
Imi dau seama ca las tura de noapte a circuitului Eroii Revolutiei – Vadul Nou pe maini bune.

Actul II.
Plansul metalic.
Mai trec 2 statii si cu usile deschise autobuzul incepe sa claxoneze. Nu vorbesc de o actiune umana. Autobuzul o ia razna. Se sting si se aprind la loc luminile, se restarteaza aparatele de taxat, se opreste motorul. Liniste. Se aude electromotorul. Porneste si o ia de la capat cu un claxon lung si tare si un display de lumini in marginea Ferentariului. Iar liniste. Porneste. Mai merge 2 statii si cobor.
Stii cum se claxoneaza intr-un cortegiu mortuar? Am luat-o ca un semn. Poate ca masina imi plangea iminenta lipsa.

Ferentari Out